Medic ortodont, speaker, om.
Aceeași persoană în cabinet, în sala de curs și pe pagina scrisă. Cum am ajuns aici, ce am învățat pe drum și de ce ortodonția mă miră și astăzi.
„Medicina este Știință, Artă și Conștiință”
Cifrele sunt indicative și se actualizează din când în când.
Cum a început
Contactul meu cu stomatologia a fost unul timpuriu: tatăl meu era, la rândul lui, medic stomatolog, iar eu practic am crescut „printre dinți”. Contactul concret și aplicat a început însă în 1994, când am intrat la facultate. În toată această perioadă am văzut, am învățat și, ulterior, cred că am înțeles ce înseamnă un serviciu stomatologic complet și corect, dincolo de cortina de fum a reclamelor din industrie.
În anii 2000, în București, orice cabinet mai răsărit avea o reclamă cu „Tratamente fără durere”. În anii 2010 mesajul dispăruse. În anii 2020 pare să fi revenit. Mesajele se adaptează vremurilor, realitatea fiind, după o vorbă veche românească, „aceeași Mărie cu altă pălărie”.
Acestea fiind spuse, abordarea pe care mă străduiesc să o am este una bazată pe observația clinică, cu toate detaliile pe masă, departe de propaganda de marketing care încearcă să vândă un produs sau altul.
Să împărtășesc felul în care gândesc astăzi stomatologia și ortodonția a devenit o pasiune pe care cu greu aș fi bănuit-o acum câțiva ani. Îmi place să fac legături între informații din domenii diferite — stomatologie, ortodonție, neuroștiințe, psihologie, medicină generală, fizică și body building (și acolo se lucrează tot cu mușchi). Toate acestea, adăugate la 15 ani de stomatologie generală și 22 de ani de ortodonție (până în 2022), mă așază într-un punct din care cred că am o perspectivă și o înțelegere mai largă asupra Aparatului Dento-Maxilar decât atunci când am terminat facultatea.
Deontologia medicală
Deontologia medicală este un concept care pentru mine s-a conturat sub forma răspunsului la două întrebări:
1. Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla în urma acestei atitudini terapeutice (extracție, nonextracție, disjuncție, chirurgie etc.)?
2. Dacă acest pacient ar fi copilul meu, știind tot ceea ce știu astăzi, aș alege această atitudine terapeutică?
Cred că dacă răspunsul la întrebările de mai sus este mulțumitor pentru medic, atunci deontologia medicală este respectată. Cred însă că suntem totuși datori să încercăm să evoluăm spre a reduce riscurile la care ne supunem pacienții, căci fiecare dintre noi este copilul cuiva.
Activitatea ortodontică am început-o în 2001 sub îndrumarea Prof. Univ. Dr. Dragoș Stanciu și a Asist. Dr. Constantin Cojocaru, două nume care au avut un impact deosebit în dezvoltarea acestui domeniu în România. Asist. Dr. Constantin Cojocaru a fost primul medic român care a aplicat un aparat dentar fix, undeva prin anii 1970, iar Prof. Univ. Dr. Dragoș Stanciu a pus bazele ortodonției fixe în Facultatea de Stomatologie de la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila București.
De atunci am urmat o serie de specializări în diversa și variata lume a Ortodonției. Dacă am învățat ceva deosebit în toți acești ani, atunci aceasta a fost că „Ortodonția este Știință și Artă”. „Conștiința” este ceva de natură personală și nu cred că poate fi învățată — dar cred că, sub îndrumarea corectă, poate fi cultivată.
Pionier Damon Ultima
Împreună cu alți 32 de medici europeni, fiind singurul din România, am avut șansa să fiu ales de Ormco pentru a fi un pionier al Damon Ultima Bracket.
Voi spune doar atât: este a 7-a generație a Damon Bracket — ca să ofer o perspectivă asupra cercetării și dezvoltării din spatele produsului. Pentru context, majoritatea bracket-urilor au o singură generație și rareori două.
Doctor în Filozofia Damon
În 2016 am avut șansa să intru în contact cu munca și filozofia Dr. Dwight Damon. Deși nu a fost ușor să depășesc 15 ani de gândire ortodontică pe care astăzi aș numi-o clasică, sunt foarte bucuros de alegerea făcută.
Mi-a schimbat complet perspectiva. Înțeleg astăzi că eram prizonierul unor abordări mult prea intervenționiste — extracțiile, disjuncțiile (fracturi dirijate ale oaselor maxilare), chirurgia ortognată.
Cred că de disjuncție nu e nevoie deloc, iar extracțiile și chirurgia ortognată sunt indicate într-un spectru mult mai redus de cazuri decât credeam odată.
Invitat să devin instructor Tweed
În iunie 2012, am avut plăcerea să particip la Cursul de Tweed din Tucson, Arizona. Am avut o echipă grozavă de medici români și a fost primul an în care România a câștigat titlul de Cea mai bună masă la Wire Bending a cursului.
La sfârșitul acelui curs am primit, de la Dr. James Vaden, o Scrisoare de invitație pentru a deveni Instructor Tweed. Nu i-am dat curs, din mai multe motive, dar invitația, împreună cu câștigarea competiției, m-a făcut să mă simt mândru că sunt român.
Îmi plac copiii
Dintotdeauna mi-au plăcut copiii, și mai ales să mă cobor la mintea lor. În ciuda acestui fapt, atunci când am plecat de pe băncile universității nu aveam nicio intenție de a mă orienta, în practica mea, către ei.
Darul l-am descoperit în practica de zi cu zi, iar în 2013 am decis să mă dedic în totalitate micuților pacienți și ortodonției.
Îmi place să predau
Din 2016 am început să le vorbesc colegilor medici despre experiența mea în Universul Damon. A fost o experiență grozavă pentru că eram, sunt și voi rămâne Maestru și Ucenic în același timp. Eu însumi descopeream această abordare minunată a ortodonției.
Nimic nu te învață mai bine decât să explici altora.
Medic rezident la specialitatea Ortodonție
Între 2002 și 2005 am avut onoarea să fac primii pași în Ortodonție sub îndrumarea a doi deschizători de drumuri ai ortodonției românești:
1. Prof. Univ. Dr. Dragoș Stanciu — de la care am învățat că Ortodonția este analiză, calcul și metodă — lucruri necesare din punct de vedere didactic.
2. Asist. Univ. Dr. Constantin Cojocaru — de la care am învățat că Ortodonția este analiză, inventică și adaptare — lucruri ancorate în realitatea clinică.
După rezidențiat, drumul meu în practica ortodontică a fost puternic influențat de alte două nume — doi parizieni, cărora ortodonția românească de după anul 2000 le datorează imens: Prof. Dr. André Horn și Dr. Tudor Țovaru.
Cadru didactic
Am avut reala plăcere să devin cadru didactic la aceeași prestigioasă universitate, la catedra de Ortodonție și Ortopedie Dento-Facială, între 2002 și 2008. Spun „reala plăcere” pentru că experiența de cealaltă parte a catedrei a fost revelatoare, prin două mari provocări:
1. Să găsesc soluții pentru a explica o materie complet nouă unor tineri din rândul cărora abia ieșisem, astfel încât să-i găsească utilitatea în propria practică viitoare.
2. Să fac asta într-un mod suficient de captivant cât viitorii doctori să rămână cu mai multă „Ortodonție” decât „doar pentru examen”.
Această experiență și-a pus puternic amprenta pe felul în care comunic cu pacientul — mai ales din perspectiva conștientizării lui asupra motivului pentru care e necesară intervenția recomandată.
Îmi place ceea ce fac
Prin 2012, după 12 ani de stomatologie, stomatologie pentru copii și ortodonție, dintr-o discuție cu prieteni și colegi despre munca depusă și satisfacția adusă, am avut următoarea revelație: îmi place ceea ce fac.
Colaborări
