» Deontologia medicală este un concept care pentru mine s-a conturat sub forma răspunsului la două întrebări:
1. Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla în urma acestei atitudini terapeutice (extracție, nonextracție, disjuncție, chirurgie etc)?
2. Daca acest pacient ar fi copilul meu, știind tot ceea ce știu astăzi, aș alege această atitudine terapeutică?
Cred că dacă răspunsul la întrebările de mai sus este mulțumitor pentru medic atunci deontologia medicală este respectată. Cred însă că suntem totuși datori să încercăm să evoluăm spre a reduce riscurile la care ne supunem pacienții căci fiecare dintre noi este copilul cuiva.
» Activitatea ortodontică am început-o în 2001 sub îndrumarea Prof. Univ. Dr. Dragoș Stanciu și a Asist. Dr. Constantin Cojocaru, două nume care au avut un impact deosebit în dezvoltarea acestui domeniu în România.
Asist. Dr. Constantin Cojocaru a fost primul medic Român care a aplicat un aparat dentar fix undeva prin anii 1970, iar Prof. Univ. Dr. Dragoș Stanciu a pus bazele ortodonției fixe în Facultatea de Stomatolgie de la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila București.
» De atunci am urmat o serie de specializări în diversa și variata lume a Ortodonției. Daca am învățat ceva deosebit în toți acești ani atunci aceasta a fost că “Ortodonția este Știință și Artă”. “Conștiința” este ceva de natură personală și nu cred că poate fi învățată, dar cred că, sub îndrumarea corectă, poate fi cultivată.
Cazuri finalizate
Pacienți în tratament
Bracketuri folosite
Fotografii Documentare
» În 2016 am avut șansa să intru în contact cu munca și filozofia Dr. Dwight Damon. Deși n-a fost ușor să depășesc experiența personală de 15 ani de gândire ortodontică ce aș numi-o clasică, astăzi sunt tare bucuros de alegerea făcută.
» Mi-a schimbat complet perspectiva și înțeleg astăzi că eram prizonierul unor abordări mult prea intervenționiste precum extracțiile, disjuncțiile (fracturi dirijate ale oaselor maxilare) și chirurgia ortognată.
» Cred că de disjuncție nu e nevoie deloc iar extracții și chirurgia ortognată sunt indicate într-un spectru mult mai redus de cazuri.
» Dintotdeauna mi-au plăcut copiii, şi mai ales să mă cobor la mintea lor. În ciuda acestui fapt, atunci când am plecat de pe băncile universităţii nu am avut nicio intenţie de a mă orienta, în practica mea, către aceştia.
» Acest dar l-am descoperit în practica de zi cu zi, iar în anul 2013 am decis să mă dedic în totalitate micuţilor pacienţi şi ortodonţiei.
» În perioada 2002-2005 am avut onoarea să fac primii paşi în Ortodonţie sub îndrumarea a doi deschizători de drumuri ai ortodonţiei româneşti:
1. Prof. Univ. Dr. Dragoş Stanciu – de la care am învăţat că Ortodonţia este analiză, calcul şi metodă – lucruri necesare din punct de vedere didactic.
2. Asist. Univ. Dr. Constantin Cojocaru – de la care am învăţat că Ortodonţia este analiză, inventică şi adaptare – lucruri ancorate în realitatea clinică
» După rezidenţiat drumul meu in practica ortodontică a fost puternic influenţat de alte doua nume, doi parizieni, cărora ortodonţia româneasca de dupa anul 2000 le datorează imens: Prof. Dr. Andre Horn şi Dr. Tudor Ţovaru.
» Am avut reala plăcere sa devin cadru didactic în cadrul acealeaisi prestigioase universităţi la catedra de Ortodonţie şi Ortopedie Dento-Facială, în perioada 2002-2008. Spun “reala plăcere” pentru că experienţa avută de cealaltă parte a catedrei a fost una revelatoare prin două mari provocări:
1. Găsirea soluţiilor pentru a explica o materie complet nouă, unor tineri din al căror rând aproape că făceam parte, astfel încât aceştia să-i găsească utilitatea în viitoarea lor practică.
2. Realizarea punctului anterior într-un mod cât mai captivant astfel încât viitorii doctori să rămână cu mai multă “Ortodonţie” decât “doar pentru examen”.
» Această experienţă şi-a pus puternic amprenta pe formarea mea profesională din punct de vedere al comunicării cu pacientul, mai ales din perspectiva conştientizării acestuia de ce este necesară intervenţia recomandată.
» Prin 2012, dupa 12 ani de stomatologie, stomatologie pentru copii şi ortodonţie, în urma unei discuţii cu prieteni şi colegi despre munca depusă şi satisfacţia adusă, am avut următoarea revelaţie: Îmi place ceea ce fac!