"A sigila sau a nu sigila!"
Atunci cand este vorba de sanatatea lor, oamenii au un interes aparte pentru subiect, iar sanatatea cavitatii bucale si a dintilor nu face exceptie.
Atat in cadrul medicinii generale dar si in domeniul mai specializat al stomatologiei, de-a lungul anilor au aparut a multime de atitudini terapeutice, care destul de rapid au capatat aspect de tratament de masa. Indiscriminatoriu, fara nici un fel de evaluare clinica sau paraclinica orice individ era un pacient ideal pentru acest tip de tratament.
Dupa perioada de “delir”, sustinuta puternic de industria producatoare, uneori chiar si de specialisti, s-au ivit efectele secundare la o scara suficient de mare pentru a da nastere unei noi stari de fapte legate de respectivul tratament – controversa. Si astfel s-a revenit de la ‘tratamentul de masa’ la tratamentul specializat sub un atent control medical.
Sigilarea dintilor este in starea de “delir” ! Din principiu, nu cred ca atitudinile clinice indiscriminatorii sunt benefice pe termen lung.
Ce este sigilarea dentara?
Sigilarea dentara este procedeul prin care un material compozit este aplicat pe una sau mai multe suprafete dentare, ce prezinta imperfectiuni, cu scopul de a preveni caria dentara.
Dintii sigilati mai sunt expusi riscului de carie?
Bineinteles, desi termenul de sigilare induce ideea de protectie completa, din pacate sigilarea dintilor nu duce la disparitia riscului de carie ci doar la o diminuare a acestuia. Spatiul interdentar continua sa prezinte acelasi risc intrucat acesta nu se poate sigila.
Spatiul interdentar continua sa fie susceptibil la carie.
Cum ar trebui sa arate un dinte rezistent la carie?
Totul se rezuma la tipul reliefului dentar. Smaltul, stratul extern al dintelui cu rezistenta la carie se formeaza din mai multi muguri ce se unesc intre ei. O coalescenta buna a mugurilor de smalt duce la aparitia unui relief de “dealuri si vai”. Un astfel de relief nu este retentiv si este usor de igienizat.
Dinte cu relief rezistent la carie.
Din ce in ce mai des in ultimii ani, coalescenta acestor muguri este imperfecta rezultand santuri adanci. Relieful este abrupt “Grand Canyon”.
Grand Canyon
Acest tip de relief este extrem de retentiv si imposibil de igienizat in profunzimea santurilor.
Dinte cu relief abrupt cu risc crescut de carie.
Nu de putine ori santurile se pot intinde pana la nivelul dentinei – stratul al doilea al dintelui.
Dinte cu lipsa de coalescenta a smaltului.
Retentivitatea acestui tip de coalescenta imperfecta este extrema iar caria debuteaza de obicei in primele luni de la eruptie. Un astfel de dinte netratat la vreme se poate pierde extrem de rapid.
Ce fel de Sigilari exista?
Sigilarea simpla
Consta in aplicarea materialului compozit, uneori viu colorat, pe suprafata dentara cu imperfectiuni dar fara a interveni asupra acestei suprafete acoperind astfel o cantitate de bacterii si resturi alimentare din profunzimea santurilor.
Este o atitudine de temporizare, necesitand fie reaplicare daca nu s-a imbunatatit colaborarea cu pacientul, fie schimbarea atitudinii terapeutice in sigilare largita daca se poate colabora cu pacientul.
Lipsa de monitorizare si reinterventie poate avea un puternic impact negativ asupra dintelui deoarece bacteriile si resturile alimentare acoperite duc la formarea unei carii. Aceasta carie evolueaza ‘in liniste’ si imposibil de observat clinic in stadiile initiale. Cand a devenit suficient de mare fie se fractureaza compozitul superficial fie apare durerea. In ambele cazuri leziunea instalata poate fi bine reprezentata.
Sigilarea largita
Consta in aplicarea unui material compozit, de calitate superioara celui utilizat in sigilarea simpla, dar dupa ce santurile existente au fost curatate si usor largite. Largirea este necesara atat pentru a putea face o inspectie completa a santurilor dar si pentru a putea manipula corect materialul de sigilare.
Este o atitudine de lunga durata. La calitatea curenta a materialelor compozite, rezistenta sigilarilor este evaluata la 7-10 ani.
In ce perioada de timp se indica sigilarea dintilor?
Sigilantul este indicat sa se aplice cat mai curand dupa eruptia dintelui, temporar sau permanent.
In cazul in care colaborarea cu pacientul este limitata atunci se evalueaza oportunitatea unei sigilari simple sau temporizarea oricarei atitudini terapeutice.
Sigilarile inutile pot avea efecte negative?
Dincolo de categoria “If it ain’t broken, don’t fix it!” – “Daca nu-i stricată, n-o repara!” si de efectele negative financiare asupra buzunarului pacientului, aplicarea de materiale de sigilare poate avea o serie de efecte negative:
- Risc de fractura marginala a marialului de sigilare cu aparitia de zone retentive ce reprezinta zone ideale de debut pentru carii. In plus este nevoie de reinterventie asupra dintelui.
- Pierderea completa a materialului de sigilare ce duce la nevoia de reinterventie.
- Nevoia de monitorizare si reinterventie dupa o perioada mai mare sau mai mica de timp.
- Orice interventie asupra unui dinte are si efecte negative astfel ca numarul de interventii este finit.
Concluzii:
- Sigilarea dintilor este o atitudine benefica atunci cand exista o indicatie in acest sens.
- Sigilantul este bine sa se aplice cat mai curand dupa eruptia dintilor.
- “If it ain’t broken, don’t fix it!” – “Daca nu-i stricată, n-o repara!”
