Cum suntem Doamne, am uitat,
Cum am ajuns asa de mici si rataciti de atata pleava am ales?

Unde suntem Doamne, am uitat,
Cum am ajuns in cimitirul logicii, la mormantul bunului simt?

De ce suntem Doamne, am uitat,
Si de aceea si Ce si Cum si Unde
In valtoarea lor ne pironesc!

De ce-ul Lui Isus – noi am fost,
Astazi toti putem pe urme sa-i calcam,
Sa stam in casa pentru noi!

Si daca tot e timp de cumpanire,
Caci lumea e impietrita,
La ale noastre toate sa ne aplecam!

Ce suntem Doamne, sa ne amintim,
Oameni, si-a noastra osteneala s-o facem fara cusur!

Cum suntem Doamne, sa ne amintim,
Oameni, vrednici si vrednici vrem la carma sa avem!

Unde suntem Doamne, sa ne amintim,
Oameni intre oameni cu oameni pentru oameni!

Si tu, si eu sa ne amintim,
Caci liberul arbitru pururi ne va defini,
Si din ce-am uitat putem mereu sa ne amintim!

Claudiu Coca, 22 Mar 2020, Bucuresti