De ce ar trebui ca orice tratament ortodontic să înceapă cu Respirația pe Nas

        Aș argumenta că oricine ne-a creat pe noi, oamenii, fie că vorbim despre Mama Natură, Dumnezeu, Allah, Buddha sau oricine altcineva, a avut un plan. Încă nu am identificat părți ale corpului uman care să fie fără rost, iar nasul nu face excepție. Parcurgând literatura pe această temă de la 1875, "Închide-ți gura și salvează-ți viața" de George Catlin, până în 2021, "JAWS" de Sandra Khan, nu pot să nu simt că noi, cei din domeniul ortodonției, trebuie să ne îmbunătățim abordarea în acest sens.

        În acest videoclip este ilustrat modul în care limba se deplasează în partea de jos și înapoi în cazul apneei în somn. În ortodonție, tratăm, de asemenea, acest efect atunci când tratăm pacienții care au maxilarul inferior poziționat spre spate.

 

        În ortodonție, avem o multitudine de opțiuni clinice pentru a remedia aceast decalaj facial, dar foarte puține dintre ele iau în considerare respirația și potențialul apneei în somn pe tot parcursul vieții pacienților. Extracția dinților și distalizarea sunt cele două alegeri majore care au cea mai mare șansă de a mări șansele de apnee în somn.

 

Ce diferențe există între Respirația pe Nas și Respirația pe Gură?

Aer mai cald, mai curat, mai hidratat	Aer rece, uscat, nefiltrat
Somn mai bun	Sforăit, apnee în somn, insomnie
Un schimb de gaze cu 18% mai eficient	Flux redus de oxigen către creier
6x oxid nitric (stare de spirit, imunitate + altele).	Deshidratare
Dezvoltare orofacială corectă	Dezvoltare orofacială incorectă
Promovează relaxarea	Alergii cronice, răceli frecvente

 

Dar eu respir pe gură, nu există nicio modalitate pentru mine să respir pe nas...

       Aș susține că este posibil datorită unei experiențe personale pe care o voi împărtăși aici.

       Timp de peste 20 de ani, am respirat pe gură în timpul nopții, iar de fiecare dată când discutam cu medici specializați, aceștia mi-au spus întotdeauna că nu este suficient de grav pentru a opera și că ar trebui să încerc picături nazale noaptea. Știind că nimic nu este gratuit și că medicamentele, în special pe termen lung, au efecte secundare, nu am urmat niciodată cu adevărat tratamentul. Accptasem situația ca atare.

       În iarna anului 2020, m-am trezit într-o dimineață și am realizat că gura mea nu era uscată și că, de fapt, am respirat pe nas întreaga noapte. Mi-am dat seama, de asemenea, că acest lucru se întâmpla de ceva timp și a fost la fel de constant, cu excepția momentelor în care aveam răceli sau reacții alergice. Acest lucru m-a bucurat, dar m-a și determinat să mă întreb ce s-a schimbat. Cum se face că, după 20 de ani de respirație orală în timpul nopții, acum respir pe nas? Mi-a luat ceva timp, dar în vara anului 2021 mi-am dat în sfârșit seama ce s-a întâmplat: a intervenit COVID-19! Nu, nu am fost bolnav de Covid-19, ci am revenit la muncă după lockdown-ul din Martie-Aprilie 2020.

        Știam două lucruri:

1. Saliva era cunoscută ca mijloc de transmitere al virusului.
2. Respirația pe gură avea o șansă mai mare de a mă îmbolnăvi decât respirația pe nas.

        Vroiam să reduc șansele de a-i îmbolnăvi pe cei dragi? Atunci trebuia să "îmi închid gura pentru a le salva viețile".

        În spatele unei măști FFP3, lucrând cu salivă, în mod instinctiv îmi închideam gura timp de 6 ore în fiecare zi. A fost dificil, uneori aveam senzația că mă sufoc, alteori simțeam că intru într-un somn nenatural, dar frica este un factor motivator puternic.

 

Cum pot remedia această situație?

        Dacă găsești că acest aspect ar putea fi important pentru tine sau pentru copilul tău, poți încerca metoda dură, cum am făcut în povestea mea, sau poți aborda problema într-un mod mai gestionabil, folosind un protocol pe care l-am postat pe X aici.